Daca din cauza Romaniei, rusii (sau sovieticii) nu s-ar fi putut extinde spre sud, as mai zice ca suntem un ghimpe pentru ei, dar din istorie se vede altfel.
Am fost ca si provincii turcesti si loc de prada pentru tatari si numai expansiunea Rusiei spre sud ne-a adus la regulamentele organice si restul. Atunci cind Anglia, dupa infringerea lui Napoleon (la care a contribuit decisiv dezastrul din Rusia, unde in armata rusa au fost incorporati si moldoveni…. ) a vazut in Rusia o viitoare concurenta a inceput si ea sa aiba interese in zona, ajutindu-i pe turci. Dupa razboiul Crimeii, s-au format Principatele Unite, pentru a bara pe viitor accesul Rusiei spre Dunare. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost schimbat datorita unui joc de culise si al suspiciunii de panrusism. Pe fondul unui alt razboi ruso-turc, Carol I a decis sa scapam si de sub turci si ne-am alaturat rusilor, reusind o victorie impresionanta (impotriva Turciei, ajutata si de Anglia si de Franta) si o independenta cu greu recunoscuta de marile puteri, mai mult pentru ca se schimbase raportul de forte pe continent si acum Austro-Ungaria si Prusia trebuiau stavilite. Prin noul sistem de aliante (in care era si Rusia), tot marile puteri au acceptat pretentiile Rusiei la gurile Dunarii si noi am pierdut Basarabia in contul Dobrogei. Am intrat in primul razboi mondial tot la presiunea aliatilor, pentru a ajuta frontul din Salonic (care se prefigura un dezastru britanic) si ofensiva lui Brussilov in Galitia, impotriva convingerilor lui Carol I (care a si decedat suspect!!!), iar pe fondul dezastrului provocat de revolutia bolsevica si de iesirea Rusiei din razboi ne-am trezit in fata unei forte coplesitoare din care am iesit cu peste 1 milion de morti si distrugeri materiale considerabile (pina la razboi eram pe locul 4 in lume la petrol…). Prin dezmembrarea Austro-Ungariei am cistigat Transilvania. De la aliati am primit ‘ajutoare’ care nu se stie unde au mai ajuns (ca si astazi). Drept pedeapsa pentru iesirea din razboi, Rusia a pierdut teritorial printre altele si Ucraina si provinciile romanesti Bucovina si Basarabia. Ucraina a recuperat-o in razboiul civil care a urmat, europenii sprijinindu-i pe ‘albi’, americanii pe ‘rosii’ (General Electric a vindut Rusiei bolsevice 2500 de locomotive cu care a cistigat razboiul civil..). Tot datorita jocului de aliante tactice si strategice s-a ajuns la disperarea de a nu fi sprijiniti de nimeni, fiind siliti sa cedam Ardealul de nord, Bucovina si Basarabia si sa ‘acceptam’ intrarea in sfera germana, cu consecintele care au urmat, iar 1 milion de morti si distrugeri considerabile, dar ne-am ales cu Yalta… Vaca de muls pentru sovietici pe 50 de ani (10% ‘aliati’). Americanii prin planul Marshall au ingrasat intii vaca ca sa dea lapte dar la noi, ‘apa, paie si bataie’. Comunismul a fost ‘bomboana pe coliva’ pentru statul roman, dar pentru asta nu trebuie sa-i condamnam numai pe rusi, dinspre ei a venit doar ‘vectorul’, executantii au fost si de la noi (unii au mai emigrat..) iar saracia adusa de razboi si manipularea a facut ca sa se implanteze. Probabil ca au regretat plecarea trupelor din Romania care cred ca a facut sa ‘scada laptele’, desi ne-au mai ‘controlat’ inca mult timp cu ‘metode specifice’. Dupa inlaturarea lui Ceausescu (care e tot ‘opera’ lor, prin intelegerile de la Malta), Romania s-a orientat sa nu supere URSS iar pe fondul ‘destinderii’, opozitia democrata a incercat sa forteze (ignorind, ca si in trecut, intelegerile de la Yalta; ‘ignoranta’ putea fi si stimulata de ‘aliati’, care nu puteau ‘juca pe fata’). De abia din ’96 se poate vorbi de expirarea intelegerilor de la Yalta si de abia de atunci incepe ‘reformarea’ Romaniei (prin Polonia s-a gasit un document cu directivele KGB pentru zonele ‘libere’, ce-ar fi daca l-am redescoperi si noi?)
Daca vedem istoria din unghiul corect (interpretind’o in spiritul timpului, nu al vremurilor de azi), noi am ajuns la o relatie mai rece cu Rusia mai mult datorita altilor decit noua. Stefan cal Mare si-a cautat alianta la rusi dar la vremea aceea erau prea slabi. Domnii care au urmat au cautat si ei ajutor prin ‘partile nordice’. Cantemir (probabil si multi altii) au descendenti si azi acolo. Pina pe la 1877 ne-au mai ajutat, ca si altii, dar toti prin prisma intereselor. Toata istoria noastra e plina de lupta intereselor altora la care din cind in cind ‘ne lipim’ si noi cite un pic. Interesul Romei era stavilirea invaziilor ‘barbare’. Burebista accepta si cu aurul si ajutorul Romei face un stat tampon. Barbarii sunt puternici si Burebista cedeaza si se aliaza cu ei pustiind provincii romane de la sudul Dunarii pina in Moravia. Urmarea in timp se cunoaste… Dupa parasirea Daciei raminem ai nimanui pina vine Atilla ce ne devine rege. Dupa schisma intre biserici devenim cimp de lupta intre interesele lor. In sec VI, Muntenia se pare ca a fost in sfera catolica, deoarece se pomeneste de masacrarea unui trib barbar (longobarzii) care nu au vrut sa se crestineze (urmasii au fost colonizati in Longobardia de azi..). Sute de ani am fost cind in sfera Bizantina, cind ai nimanui. Asa ne-am imbogatit si cu slavi, si cu cumani, datorita cumanilor am ramas la ritul de est. Apoi apar mongolii care trec pustiind tot ce li se impotrivea (atacind doar zonele catolice!!!, mai ales pe polonezi si pe ‘verii’ lor unguri pe care-i si desfiinteaza (evident ca in drumul spre polonezi au desfiintat si knezatele rusilor), apoi se retrag brusc dar raminem multe vreme in sfera ‘verilor’ lor tatarii. Gena mongola e probabil impregnata cel putin la majoritatea conducatorilor de la est de Oder-Neisse, in tot teritoriul controlat de mongoli pina la Dunare (mai putin in Ungaria si Transilvania unde nu au ramas decit scurt timp si unde nu au mai revenit). Daca tot plateam ‘protectie’ se pare ca ne-au ajutat si la Posada, iar cu ajutorul tatarilor si al moldovenilor, polonezii au reusit sa infringa definitiv ordinul teuton. Pe fondul decaderii tatare se reface puterea knezatelor rusesti (unele cu printi cu gene ‘mongole’…), care se unifica si asa apare Rusia, reusind sa se scuture de sub jugul acestora si apoi chiar sa le-o ‘intoarca’. Doar Vaticanul poate elucida misterul invaziei si dainuirii mongole in aceasta parte a lumii (dar arhivele sunt inaccesibile…), si implicita separatie intre ortodoxie si catolicism. Pe fondul slabirii Bizantului apar turcii, ca si hunii, intii ca mercenari, ca apoi sa devina cuceritori… Alte lupte, alte interese… Am rezistat destul de putin la ciocniri directe dar am rezolvat cu ‘politica’ cit am putut. Ajutoare de unde, toti care ne dadeau ne faceau vasali, asa eram si sub turci daca le dadeam ‘haraci’ si incet incet am ajuns in sfera lor. Dupa dezastrul de la Lepanto Turcia a intrat in declin si odata cu declinul tatarilor a inceput ascensiunea rusilor. Iar intre interesele altora, facind jocul cit mai favorabil si pentru noi, daca se putea. Cind am avut conducatori deosebiti s-a mai putut…
Cind s-au cristalizat ‘marile puteri’ in lume au aparut si sferele de influenta si jocurile de interese. Banii (interese) nu sunt straini de istoria lumii si aproape toate razboaiele li se datoreaza. Comertul aducea bani si au inceput sa fie ‘cotate’ si sursele de produse si rutele comerciale. De la anticul ‘drum al matasii’ si pina la canalul de Suez sau Panama sau petrolul din anumite zone ale lumii nu s-a schimbat nimic…
Aparitia unui stat in ascensiune ascute ‘concurenta’ si imediat incep aliantele si jocurile strategice. Cum decade un stat, cum se reped altele sa acceada la anumite interese…
Asa a decazut si Turcia si a urcat Rusia. Anglia si Franta s-au grabit (nu dezinteresat) sa ajute Turcia pentru a opri Rusia. A urcat Austria. S-au refacut aliantele contra ei, de asta data si cu Rusia. A crescut si Prusia si a devenit primordiala oprirea celor doua. Primul razboi mondial, la care Turcia suparata de jocul de aliante a tinut partea Germaniei. A pierdut. Rusia care a iesit din razboi a fost pedepsita si a pierdut si ea. A mai recuperat apoi datorita altor jocuri de interese in dauna Angliei care au continuat pina la pierderea imperiului (anii ’60). A urcat iar Germania. Rusia sovietica si ea. Era prea mult pentru Europa si singura sansa era un conflict intre cele doua, conflict regizat in Spania dar la care Stalin ‘n-a muscat’, republicanii asteptind si azi ajutorul sovietic… (Tezaurul nostru e mic copil pe linga cel al Spaniei..). Alte planuri, alte aliante, de conjunctura, strategice (Stalin a primit materiale strategice prin ’35 si apoi … nimic). In jocul de aliante si promisiuni statele mai mici sunt intotdeauna victime si sunt sacrificate pentru anumite interese ‘strategice’. In acest joc si Rusia s-a vazut la un moment dat amenintata sa ramina pe dinafara (de obicei sunt doua tabere, nu trei, si intr-o forma care sa oblige Germania sa o atace pe a treia…). Asa a aparut alianta de conjunctura cu Germania (poate ‘fortata’ chiar de Anglia, deoarece facea Germania dependenta de resursele ‘aliatului’ iar acesta poate urma sa fie convins sa ‘o lase mai moale’; in disperare de resurse, in preajma ‘bataliei Angliei’, Germania chiar a facut-o…). Asa ne-am aflat si noi in barca care urma sa se scufunde… Ca orice stat mic am suportat si suportam consecintele…
Dupa destramarea URSS au aparut aceleasi lucruri ca si in trecut, intentia unora de a lua ceea ce fusese al altora samd. Numai ca noi fiind chiar in vecinatatea ‘evenimentelor’ suntem expusi la o multitudine de lucruri, unele chiar rele… Interesele economice sunt cheia si toate marile puteri le au si incearca sa-si maximizeze fiecare cit se poate. Dar rezolvarea nu mai poate sa fie cea din trecut, pentru ca si consecintele vor fi altele…
In acest context nu trebuie sa acceptam din start anumite lucruri care vor conduce inevitabil catre un dezastru. Este cam ca la morala crestina. Daca credem in ea chiar trebuie sa-i respectam preceptele. Daca doar ne prefacem….
Apreciez articolul rusesc drept bun, destul de aproape de adevar, oricum mult mai corect fata de manipularea din presa noastra (si din occident de altfel), chiar daca spune lucruri suparatoare ‘comunistilor’ de la noi, dar asta e istoria, s-au mincat mereu intre ei chiar daca acum sunt toti ‘fosti’. Andropov le-a spus sa treaca la capitalism dar nu prea le-a precizat metoda in clar, de aici si bijbiielile…
Lucrurile clare pentru noi e sa punem mai presus de orice valorile scrise ale democratiei, drepturile omului si conventiile de neagresiune. Pentru asta nici armata puternica nu ne trebuie, nici armament modern, pentru ca riscam sa fim ca si in trecut un cal troian. Cu cit esti mai agresiv verbal si mai si cumperi armament cu atit devii mai ‘taliban’ si suporti consecintele. Mai gasim un ‘nebun’ si patim ca georgienii…
La actualul echilibru mondial Rusia nu ataca pe nimeni, chiar conventiile internationale o impiedica, e membra si in consiliul de securitate ONU. Veti zice ca si altii sunt si totusi au facut-o… Da, dar le trebuie un motiv, talibani, teroristi, binladeni, sakasvili etc…
Cit priveste starea de spirit antirusa, din toate timpurile a fost indusa de propaganda (cel putin la noi, in Ardeal poate unii mai au reminiscente de pe la 1848). Cei care am trait in propaganda comunista chiar vedem imediat ‘genul’ cunoscut (doar schimbat stapinul…) si uneori chiar se observa (ca si pe vremuri) ca sunt articole comandate… (poate de aia se si striga ‘moarte intelectualilor’…).
E de apreciat ca nici Rusia nu doreste o reintoarcere la comunism (metode dictatoriale poate se mai practica, dar cred ca se practica oriunde in lume in situatii deosebite.. si Rusia e intr-o situatie deosebita..), modelul chinezesc arata ca se putea si altfel decit cu destramarea, dar asta e istoria…
China este in ascensiune evidenta, urmeaza India, ambele cu populatii covirsitoare care nu pot fi tratate in viitor cu ‘metodele traditionale’, intinderile sunt mari, trebuie petrol…